3 barbati contra unei singure papusi. Avantaj papusa
Tragi-comedie in dulcele stil clasic: Scoateti papusa. AZI!
Introducere :
Civilizatia ar trebui sa aiba doar efecte benefice.
Bineinteles ca toate aceste notiuni sunt interpretabile, sunt intelese diferit in functie de prea multi factori.
Civilizatie, benefic, efecte pozitive....
Am cumparat o papusa pentru ziua unei fetite : se numeste Barbie si are cutie roz (papusa, nu fetita), floricele, parul papusilor miroase a capsuni, in cutiuta exista perie de par, papucei de schimb, patut, oglinda, hainutze, palariutze, ochelari de soare, toate cele.
Nu lipsea decat masina lui John obtinuta printr-un partaj, restul de casa si vila de la munte.
Cutia mare, incapatoare, fatoasa si cu gaurici sa poti mirosi papusile.
Toate bune si frumoase pana in momentul crucial : deschiderea cutiei de mai sus amintite.
Cuprins
Ma uit cu atentie la cutie si nush de unde naiba sa o apuc. Arata ca un vault anti-atomic si nu vad unde dracu sa bag codul.
O rotesc, o studiez, o intorc pe toate partile. Ma gandesc, naiba e pentru un copil de nici 4 ani, trebuie sa se deschide usor insa sunt io dobitoc si nu vad folia aia de unde tragi ca sa ramai cu papusa in mana.
Fetita se uita la mine cum stau studiind cutia si topaie bucuroasa.
Mai dau o tura la cutie sa ma conving ca nu are nici un sitem facil de deschidere. O incerc putin pe la margini, o hatan 5 minute...nimic.
Cutia se uita ferma la mine. Io ma uitam la ea mai putin ferm.
Ma apuc in stil mioritic de cautat fisuri, greseli de proiectare.
Nimic. tapana ca WTC inainte de a se apuca avioanele buclucase de treaba.
Intr-un colt gasesc un capat de banda adeziva : bag unghiuta si incep sa sap.
Ura! am scos banda cu pricina.
Pipai mai departe pe latura :la vreo 5 mm de prima banda...se afla a doua banda adeziva.
Gata, deja stiu deja : bag unghiuta, trag, transpir injur, blestem capitalismul...iarta-ma bebe, nenea vorbeste urat.
Am scos si a doua banda adeziva.
Surprizele insa se tin lant : la alti 5 mm alta banda : pe asta o dau jos usor, am capatat deja experienta.
Fetita se uita nedumerita la mine, la genul : auzi baiatu' imi dai naibii odata papusa aia? Zambesc incurcat si continui sa caut sisteme de siguranta.
In sfarsit am terminat latura asta.
Am scos al patrulea scotch si declar fericit : gata, mai am doar 2 laturi : alea lungi. Aici o sa fa fac un rezumat : in mai putin de 8 minute scot inca 10 benzi de scotch, 2 sigilii, desfac 3 cleme si VOILA : AM SCOS PAPUSA!!!!
Prinsa pe un suport de plastic. Papusa. Papusa este prinsa de un suport. Mare. Si papusa si suportul.
Si de acelasi suport este prinsa si oglinda si peria si papuceii, fiecare in parte si pantofiorii si masuta si scaunelul si patutul.
Toate sunt prinse temeinic cu sârmă destul de trainica, rasucita bine pe niste bucatele de plastic generoase ce tin contra pe partea opusa plasticului de care sunt agatate.
Cam asta a fost momentul la care am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, mi se intuneca privirea si corpuri ceresti imi joaca feste in fata okilor.
Trag puternic aer in piept si caut sprijin in jur : un prieten se baga si el in treaba asta.
Face rost de pe undeva dintr-o debara de un sfic, un shpitz, aduce preventiv un patent, 2 panze de bomfaier, un flex, un vecin il ajuta cu un topor, 2 surubelnite, cautam o ranga si cineva vine cu ideea salvatoare sa aduca si o instalatie de sudura.
Fetita se uita dezamagita cand la noi cand la papusa.
Noi ne uitam dezamagiti doar la noi.
Ne apucam de treaba in mod organizat cum sta bine romanului : aducem 1 lada de curaj, 2 sticle de rabdare, ne punem un sprit si incepem.
E, acum totul merge ca pe roate : dupa nici 30 de minute, 2 degete atinse de ciocan, 1 atins de o panza de bomfaier, vreo 15 servetele sa opreasca sangerarea, 3 plasturi, nici juma' de lada, amintiri dragastoase relative la poporul lui Confucius, vreo 5 scuze privitoare la faptul ca oamenii mari vorbesc urat, o masa de sticla sparta cand incercam sa suportul cu un ciocan probabil supra-dimensionat, am scos in sfarsit papusa si toate accesoriile aferente.
Este drept ca sufrageria arata ca la Waterloo, insa macar avem papusa de va povesteam la inceput.
Ne apucam sa stragem : aducem un tomberon, punem pana pe aspirator, maturi, 2 cazmale, mop si totul arata ca nou. Mai putin masa de sticla. Care nu mai arata ca nimic.
Dar cel putin avem papusa.
I-o dam copilului. Care doarme...cam de multicel.
Incheiere
Meditam fericiti : care naiba e treaba asta de nu intelegem noi, privitoare la consumul de resurse, electrocasnice clasa A de consum si economia resurselor, economia de combustibil, eticheta verde, softurile de engergy saving alaturi de ziua aia cand trebe sa opresti curentul. Adicatelea cum dreaq vine?
Am strans de la o papusa : 10 bucatele de plastic, cam 15 metri de cablu, ceva zeci de bucatele de plastic, 1 metru patrat de plastic transparent, cam o rola de banda adeziva, inca vreo 15 plastice de diferite forme si dimensiuni.
Daca adauga si timpul pierdut alaturi de imposibilitatea practica si teoretica de a isi deschide copilul singur cadoul pentru a se bucura de el...nu ajungem nicaieri.
Sau nu ma pricep eu, probabil ca asta este defapt civilizatia.
Ma intreb insa daca ar fi fost extrem de complicat doar sa fi pus jucaria in cutiutza respectiva. Sa nu o mai ancoreze ca si cum s-ar fi temut sa nu o ia la goana de acolo impreuna cu toate accesoriile.
Uitati-va va rog, la modul in care sunt impachetate jucariile in acest moment si spuneti-mi mie de nu se plictisesc de moarte aia de voteaza asemenea legi : pentru ca sunt aproape sigur ca modul de impachetare respecta ceva legislatie europeana.
Si totusi care este scopul? Ideea? De ce jucariile sunt prinse, ancorate in acest stil barbar? Cu sarme, banda adeziva, elastice trasnparente, suporturi care ascund alte metode de prindere, etc?
Oare au fost cazuri in care papusile, masinutele si tractorasele au evadat din cutiuta? incercam sa prevenim pe viitor asemenea acte?
kti